Am avut o perioadă în care le făceam în fiecare zi.
Erau cel puțin echivalentul unei cafele.
Mă simțeam super energizat și plin de viață.
Dar astăzi nu la dușurile cu apă mă refer ci la altfel de dușuri.
Nu mai știu exact ce am postat într-o zi, poate chiar povestea de ați văzut-o și voi zilele trecute și am primit un comentariu de la o prietenă care mi-a zis “drama queen”
Nu știu dacă era de rău sau de bine.
Știu că îmi tot răsună vorbele astea de câte ori vreau să postez ceva mai dramatic și mă opresc.
Mi-am luat, cred că prea în serios, rolul ăsta de optimist.
Nu că nu aș fi așa , pentru că așa sunt de când mă știu.
Încurajez pe toată lumea.
Sunt pozitiv, îmi place să fac clipuri motivaționale și să susțin mereu că avem oportunități, trebuie doar să sperăm la ele, să le căutăm.
Este destul de tristă viața când suntem conștienți de toate rele care se întâmplă.
Încă nu suntem suficient de maturi emoțional încât să renunțăm la războaie.
Să ne asigurăm că au toți copii ce mânca.
Că toți bătrânii sunt îngrijiți.
Că nimeni nu este abuzat, chinuit, nedreptățit.
Așa că suntem cumva datori să fim optimiști să avem speranța că lucrurile vor fi mai bune.
Ăsta este și un motiv pentru care rețelele de socializare cenzurează dramele și împing în față distracțiile și voia bună.
Ieri am fost să mănânc o pizza în cartierul unde am locuit până de curând.
Am trecut pe lângă service-ul din bloc, chiar de lângă magazinul non stop.
Aici l-am cunoscut pe tipul care mi-a făcut schimbul de ulei și filtre.
Niciodată nu am avut o experiență mai faină la service.
Mi-a cerut actele să vadă ce comandă.
Mi-a spus să revin a doua zi la programare.
Am lăsat mașina 2 ore și când am revenit am fost surprins să văd că pe lângă cartonașul unde menționase data și nr. de km, îmi completase apa de la parbriz și curățase bine de praf tot ce era sub capotă și dăduse cu silicon.
Niciodată motorul nu fusese așa de bine lustruit, poate doar când a fost nou.
Un băiat calm, blând și mai ales profesionist.
Aveam încredere să-l las să despacheteze tot motorul.
Grija lui pentru mașină și atenția la detalii m-au surprins plăcut.
Chiar mă gândeam “orice problemă aș avea, mă bucur că am dat de băiatul ăsta”
Ieri ușa garajului era închisă.
Mi-au atras atenția florile și lumânările din fața ei.
M-am uitat atent și i-am văzut poza.
Nu mai este printre noi.
Un băiat așa de treabă, tânăr, cu mulți prieteni.
Îi vedeai de câte ori treceai pe lângă garajul lui.
O fi făcut accident?
Poate a muncit prea mult?! Poate de la droguri?! Sau poate era bolnav săracu’?!
Multe întrebări mi-au trecut prin minte.
Dușul rece care m-a cuprins mi-a restabilit prioritățile instant.
Nu mai îmi păsa că nu am terminat încă de înregistrat tutorialul pentru funne-ul de book a call pe care îmi propusesem să-l înregistrez până la finalul zilei.
Nici de multitudinea de task-uri mărunte care îmi aglomerau mintea.
Nu-mi mai păsa nici de conversii, clipuri de editat sau programele pe care vreau să le lansez.
Mă gândeam doar că așa e viața.
Într-o zi dispari, pe nepusă masă.
Era un moment în care am fost prezent.
Un moment în care puteam să fac ușor diferența între ce contează cu adevărat, pentru ce merită să te stresezi și ce merită ignorat.
Este și mai trist că după 5 minute am aflat că el a ales să ne părăsească.
Suferea prea mult după despărțirea de femeia lui.
Asta m-a zguduit și mai tare.
Câtă durere să fie să ai curajul să faci asta.
Cât de multă durere te poate convinge să renunți la familie, prieteni, afacerea pe care ai construit-o, la hobby-urile și pasiunile tale și la orice plăcere ai fi avut în viață!?
Sunt convins că nu este singurul.
Și dacă vreodată ai simțit că nimic nu mai are rost, mai gândește-te.
Avem atâtea motive să ne bucurăm de ce avem.
Clipul postat de mi-a mai dat încă o mare lecție. Să învățăm din propriile greșeli e una, să învățăm din durerea și greșelile celorlalți este altceva.
Nu știu dacă mesajul ăsta te va întrista, te va trezi, te va pune pe gânduri sau te va lăsa indiferent.
Nu știu nici măcar de ce îl postez.
Așa am simțit. Și pentru mine este suficient.
Cred că sunt multe lecții de tras din povestea asta.
Și cred că un duș rece este ceea ce avem nevoie din când în când.
Bucură-te de tot ceea ce ai.
Trăiește ca și cum ar fi ultima zi.
Nu-ți mai pune fericirea în mâinile altora.
Fiecare zi este o ocazie să faci mai bine și să faci ce îți place!